Obiceiul mărțișorului, simbol ancestral al unui vechi scenariu de înnoire a timpului în pragul primăverii, este legat, conform tradiției, de momentul morții și nașterii simbolice a unei zeități feminine autohtone - Baba Dochia. Mărțisor este și denumirea populară a lunii martie, luna începutului de an agrar.
Obiceiul mărțișorului s-a păstrat până în zilele noastre, dar nu la cotele sensibilității de altă dată.
 
În credința populară, mărțișorul simbolizează funia anului care adună, prin împletirea celor două fire, cele 365 de zile calendaristice. Culorile alb și roșu reprezintă cele două anotimpuri opuse, iarna și vara. În vechile societăți tradiționale sunt cunoscute doar aceste două anotimpuri de bază, primăvara și toamna fiind considerate anotimpuri de trecere. Conform credințelor bucovinene, mărțișorul este firul zilelor din an, tors de Baba Dochia în timp ce urca cu oile pe munte, asemănator firului vieții omului tors la naștere de către ursitoare. Culoarea albă reprezintă frigul iernii ce se încheia, iar cea roșie căldura verii ce urma în mod firesc în calendar.
 
Mărțișorul era un simbol purtat cu multă demnitate și solemnitate de către membrii societății tradiționale, care evitau orice comportament necivilizat în perioada în care mărțisorul le împodobea îmbrăcămintea.